Cica aflam noi din 7plus ca o anumita madame -nu spun cine- (Iuliana Marciuc «mai stie cineva ceva de ea?» ) are si anume o… sa-i zicem pasiune? Nu… Dar obisnuinta? Necesitate, dom’le! asa! Deci… tanti asta simte constant nevoia sa-si…inventeze barbati, tataie! da’ nu just barbati , ca astia-s destui. Deci barbati d-astia care sa se dea la ea…asa…cu flori, cadouri, chestii, ca doar asa-i frumos. Cei sapte ani d-acasa, pai cum nu? Si cum ca n-ar fi destul, cadourile astea-s si scumpe tare.
Nu se intelege ce incerc eu sa comunic? No worry… nici eu nu inteleg. Si banuiesc ca nici ea. Pai treaba merge cam in felu’ urmator: se zice din vorba in vorba (sau se stie, mai degraba… uarevar) cum ca ea -marea vedeta la …da, asa! postu’ public de televiziune, dom’le- e putintel incurcata cu monsieur Enache, la fel de cunoscutul cantator de muzici. Pentru cine nu cunoaste -adica pentru restu’ in afara de el si persoanele implicate- seniorul este oarecum insurat si are si o fetita; cu nevasta, ca barbatia i-a permis de a facut urmas si cu demoiselle Marshiuc.
Rolul admiratorilor fantastici intra acum: “Vazind ca Enache continua sa sada in doua luntrii -adica sa oscileze intre doua fimei, adaug eu- , Iuliana a inceput sa inventeze tot felul de iubiti, care ii dau cadouri costisitoare, ca doar-doar s-o gindi amorezul cel nestatornic sa oficializeze relatia cu ea. Numai ca ea se pune intr-o situatie penibila, in timp ce cintaretul isi vede de viata lui. ” -> Unde penibil, dom’le? e ceva normal. De ce sa criticam?
“Pentru ca Gogu al meu nu ma satisfacea pe deplin pe plan intelectual si culmea, mai era si insurat cu vreo matracuca, enervata ca nu se hotara la care sa se duca, m-am decis sa apelez la organizatia non-organizationala de masculi feroce de vis -la propriu-. Acestia imi cumparau bijuterii, ciocolata, flori si alte minuni din banii mei, livrandu-le la domiciliu , impreuna cu niscaiva bilet d’al d’amour. Dupa numai o saptamana, observ rezultatele: Gogu al meu se enerveaza, isi strange catrafele si pleaca la matracuca. Acum sunt fericita; Gogu si-a ales in sfarsit calea.” – Deci…chiar da roade
Va tzuc, hai pa!