Ca sa-mi iau o casa… cel putin decenta. M-am saturat sa locuiesc intr-un patut care se balangane. Bine…el e fain, asa balanganitor cum e, dar cred ca e timpul sa devin independenta si sa ma mut la a mea casuta noastra cuibusor de nebunii hop-hop! Si pentru asta am nevoie de bani… cativa, acolo. Nu multi. Mai am nevoie de….. [numar....si numar...si....inca numar] doua conturi bengoase in bancapusculite.Nu-i mult. Cine se ofera sa ajute un biet beibe, please have your people call my people. Atat imi trebuie pentru o casa decenta, nu mai mult. Nu de alta, da’ mi-am luat de mult gandu’ de la castelul de sub apa la care visam de cand eram si mai mica decat sunt (da, sunt in doliu *zice ea, in timp ce-o lacrima i se prelinge pana la coate and beyond* )
Asa ca, plina de motivatie, patos si pasiune, m-am pus pe cautat casulici. Dupa multe timpuri pierdute in cautarea cribului perfect, dupa atatea nopti pierdute invocand caminul calduros si decent pe care l-am vrut dintotdeaun, dupa multe batiste umplute cu lacrimile mele pline de durere si blablauri, am renuntat la perfectiune si m-am multumit cu ceva care sa se apropie macar superficial de dorintile mele.
Asadar, iata umila cabanuta in care sper sa ma mut dupa ce fac rost de cele doua conturi bengoase in bancapusculite de la oamenii cu suflet mare carora li se va face mila de mine si ma vor ajuta sa-mi vad visul metamorfozandu-se in realitate:
Nu e cine stie ce, asa ca help me!
